În ultimul timp am avut ocazia să stau de vorba cu mai mulţi patroni din România. M-am întâlnit cu ei la interviurile pentru angajare.
Conform legii cererii şi ofertei din capitalism, orice patron tinde să ofere viitorului angajat un salariu cât mai mic pentru un program de muncă cât mai mare iar angajatul la rândul obişnuieşte să ceară un salariu cât mai mare pentru o muncă prestată cat mai uşor şi în cât mai puţin timp.
Dar eu am constatat pe pielea mea la negocierile de salar cu patronii români, faptul că aceştia oferă un salar din ce în ce mai mic pentru angajaţii săi pentru aceeaşi complexitate a muncii şi acelaşi program de lucru, în comparaţie cu angajaţii din sectorul de stat care de obicei au un salar dublu.
luni, 16 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Aveţi foarte mare dreptate.
RăspundețiȘtergereAş adăuga un aspect, care în opinia patronilor sau angajtorilor este definită ca fiind corectitudine - încadrarea în muncă pe studii medii chiar dacă ai absolvit o facultate.
Dacă eşti descurcăreţ, te mai duce şi mintea îţi oferă încadrarea pe studii medii.
Dacă nu ai studii superioare te refuză, acesta fiind motivul principal.
Aţi putea uita dumneavoastră să uitaţi că aţi învăţat şi făcut anumite sacrificii pe o perioadă aproximativ de patru sau cinci ani ?