luni, 28 iulie 2008

Un regret

MIKI

Ciudat. Nu fac parte dintre cei care iubesc la nebunie animalele. Consider ca ele isi au rostul lor pe planeta asta si locul lor e in natura. Se adapteaza mai repede ca noi colo, asa cum noi ne adaptam la modernism si civilizatie.
Si totusi, pisica din imagine a locuit candva in casa mea. Da, ii dadeam de mancare, apa, si uneori o mai si alintam. Chiar ma trezeam vorbind cu ea, desi radeam de mine deoarece aveam impresia ca vorbesc singur.
Si a venit ziua in care m-am hotarat sa o dau de acasa. Am lasat-o undeva prin cartier, aproape de blocul unde locuiesc. Ca sa o mai pot vedea. Acum parca imi pare rau. Mai ales, ca am descoperit o fotografie cu ea prin calculator.

Miki, sper ca traiesti, esti bine, ai ce manca, si m-ai iertat ca te-am parasit. Eu totusi nu te-am uitat, si ti-am pastrat un loc pe blogul meu. Miau !

2 comentarii:

  1. Miki, pe care "te-ai hotarit" sa-l arunci in strada, oricum nu merita un stapin ca tine. Nu cred c-a avut zile prea multe pe strada. Si n-are ce face cu mentionarea lui pe blog. Nici el nici altcineva. Imi pare rau c-a trebui sa dau cu ochii de un "hotarit" ca tine pe net. Promit solemn ca nu mai revin pe aici!...

    RăspundețiȘtergere