Comentariile mele si reactiile moderatorului la editorialul "Jocurile si romanul muncitor" de pe site-ul http://computergames.ro

Postat de Laura Bularca pe 03-Feb-2008 18:32

Românul adult nu se joacă. Nu mă contrazice. Dacă ai terminat perioada studiilor şi încă te mai joci, eşti o excepţie. Ştii foarte bine asta şi uneori te doare destul de tare. Hai să recunoaştem, mulţi dintre prietenii tăi preferă oricând un club, un film sau chiar o sesiune de televizor în detrimentul calculatorului. Mai rău, dacă sunt căsătoriţi şi chiar cu un copil (sau doi) în spate, de jocuri nici nu se mai pune problema. Dilema constă mai ales în lipsa subiectelor de discuţie dintre voi, abundente acum câţiva ani când eraţi mai tineri şi mai lipsiţi de responsabilităţi. Unde s-au dus acele vremuri? De ce acum cel puţin cinci zile din săptămână trebuie să însemne numai muncă, probleme şi bani? Nu vreau să mă laud şi cu atât mai puţin să te judec, dar e vina ta – mai exact a noastră. Chiar şi a mea, şi te rog să mă ierţi, dar uite, acum încerc să fac un prim pas ca să îndrept un pic lucrurile. Am uitat să mai trăim după principii sănătoase şi unul dintre ele, culmea, este extrem de favorabil jocurilor. Am să încerc să îţi demonstrez că multe dintre regretele tale sunt degeaba. Şi că ar trebui să te joci - obligatoriu. Minor cu acte în regulă Dacă încă nu ai un loc de muncă, o nevastă şi diverse alte responsabilităţi, dacă te susţin părinţii sau încă stai cu ei, o să te revolţi puţin. Articolul acesta nu este întocmai pentru tine, deşi în mod ciudat tu eşti clientul numărul unu al oricărui tip de publicaţie destinată jocurilor pe calculator. Mă bucur pentru tine fiindcă, cel puţin conform statisticilor româneşti deosebit de eluzive şi fantomatice, constitui un procent foarte mic din tineretul patriei. Dacă eşti elev sau student, tu poţi să-mi spui mult mai multe despre modalităţile de petrecere a timpului liber practicate de colegii tăi. În lipsa momentană de informaţii, aş face un pariu: prea puţini au tangenţe cu calculatorul şi cu atât mai puţini se joacă aşa ca tine. Aş merge mai departe şi aş ghici că tu eşti chiar puţin marginalizat, fiindcă stai prea mult în faţa ecranului şi prea puţin pe la petreceri, baruri şi alte instituţii de acest gen. Alternativ, poate că frecventezi un Internet Cafe - asta e bine, împuşti oarecum doi iepuri dintr-o lovitură şi chiar îţi vezi faţă în faţă prietenii care îţi împărtăşesc pasiunea. Dar sigur ai probleme cu părinţii, care ar prefera mai degrabă să ieşi pe afară decât să te joci ore întregi, eventual chiar ai dificultăţi cu fetele fiindcă prea puţine sunt dispuse să îţi bată la uşă şi să te scoată pe-afară, şi evident ai probleme cu şcoala, fiindcă... hai să fim serioşi, cine nu are probleme cu şcoala? Dar (nu aruncaţi cu pietre), dacă citeşti ComputerGames (sau orice alt site de specialitate), cu siguranţă te joci o gamă destul de largă de jocuri, deci... (acum serios, nu aruncaţi cu pietre) te-aş caracteriza aşa: te descurci bine spre foarte bine cu rezolvatul problemelor hardware şi software, eşti un utilizator avansat de Internet, eşti întreprinzător şi curios, ai reflexe bune, mai ales dacă eşti fan shootere, cunoşti bine spre foarte bine limba engleză, eşti deschis la minte, ai mulţi prieteni virtuali din diverse părţi ale lumii care probabil te-au învăţat o grămadă de chestii şi mai mult ca sigur aspiri la un loc de muncă ce o să te pună în faţa calculatorului un număr impresionant de ore pe zi. Sincer, eşti o persoană pe care aş vrea să o cunosc; te admir şi invidiez în acelaşi timp. Trăieşti într-o perioadă în care numai de tine depinde succesul tău, fiindcă ai acces la informaţie aşa cum nu demult nici nu se putea visa. Dar crede-mă, în curând pasiunea ta pentru jocuri se va confrunta cu vremuri grele. Poţi citi mai departe dacă vrei un preview...

Tânăr adult la primul bir Eşti la facultate sau ai terminat una. Felicitări! Nu este uşor să fii student în România, mai ales dacă ai părinţi cu resurse financiare modeste şi eşti idealist. Dar de bine de rău, ai un calculator şi bani de o bere – oricum, nu îţi trebuie prea mulţi, jucatul pe calculator este relativ gratis, dacă ştii unde să cauţi. Dar vrei mai mult. Aşa că trebuie să te angajezi... Nu e foarte greu să găseşti un prim loc de muncă. Ai mai bine de 90% şanse să găseşti ceva prost plătit şi cu multe dezavantaje, ca de exemplu programul de 8 ore care de fapt sunt 12. Zilnic. Bani vei avea mai mulţi decât înainte, dar nu ştiu cum se întâmplă că şi responsabilităţile apar ca ciupercile după ploaie. O rată pentru un calculator mai bun, un ajutor pentru părinţi, un cadou prietenei, şi ia salariul de unde nu-i. Aşa merg lucrurile… dar să ne întoarcem la oile noastre. Cum spuneam, jucatul pe calculatorul tău proaspăt cumpărat în rate este aproape gratuit, ceea ce este excelent având în vedere salariul de tip morgana menţionat mai sus. Dar nu ştiu cum se face de... nu îţi mai vine să te joci. Normal, după 8++ ore de lucru, probabil că nu visezi decât un fotoliu confortabil, o bere rece, urmată de un pat călduţ şi un ceas care să nu sune dimineaţa următoare la 7 (ghinion). În weekend... ar fi o idee, dar acum nu mai e ca pe vremea studenţiei, şi cum în timpul săptămânii nu ai când, în weekend lista de treburi şi trebuşoare este... mare. La care se adaugă probabil şi o bere cu prietenii, că doar e weekend. Şi încă o mie de alte lucruri. No gaming for you. Evident, scenariul acesta se petrece treptat şi pe nesimţite. Ca să o spunem pe aia bună, nu mai vrei să te joci – trebuie să îţi faci o carieră, o familie, o casă, cine mai are timp de aşa ceva? După ceva vreme petrecută în câmpul muncii, ajungi să înţelegi mult mai bine cum merg lucrurile (în general acestea nu sunt foarte roz) şi îţi doreşti o avansare, o mărire a salariului – deşi ştii că acestea vor veni cu preţul lor, de obicei exprimat în diminuarea timpului liber. Circumstanţele favorabile jocului devin inexistente: nu numai că nu ai timp, dar nu ai nici liniştea necesară să te joci ca-n tinereţe. Şi nici nu e profitabil. Nu este în nici un fel... A, să nu uit: investiţiile de orice fel în domeniu jocurilor tind de asemenea să se diminueze. Nu mai cumperi reviste de jocuri – cele de afaceri par o alegere mai bună. Deşi începi să ai ceva mai mulţi bani ca în tinereţe, parca nu îţi mai vine să dai un milion pe un joc original, chiar dacă în liceu ţi-ai fi dat o mână şi un picior pentru el ca să te joci online. Un milion pe un DVD pare o investiţie îndoielnică, chit că o seară cu prietenii deseori ajunge să coste mai mult de atât. O singură seară.

Tânăr familist în plin bir Aici deja sunt pe domeniu instabil. Nu am o familie tipică şi mi-e greu să improvizez. Una din cele mai mari probleme ale României, după părerea mea, este lipsa unui canal de informare centralizat, care să ofere acces la statistici reale. Dar o să fac un efort, uitându-mă în jur la colegii mei, la prietenii mei, la lumea ce mă înconjoară. Mersul normal al lucrurilor implică o familie şi copii. Dacă înainte locul de muncă însemna o responsabilitate mare, acum acea perioadă îţi aduce un zîmbet şi un gând de genul: ce prost eram să mă plâng atunci. Dacă ţii la familia ta, banii devin prioritatea numărul unu acum, şi nici un efort nu este prea mare ca să câştigi mai mult. Nu de alta, dar acum investiţiile se referă preponderent la locuinţe, ori o casă în România depăşeşte cu mult posibilităţile unei familii tinere. Chiriile merg cu succes pe acelaşi drum, copii trebuie crescuţi cât mai bine cu putinţă, media nu ştie să spună altceva decât cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi, iar o sesiune la supermarket te “scapă” de jumătate de salariu. Iar colegii şi prietenii tăi sunt probabil în aceeaşi situaţie ca şi tine. Acum aveţi subiecte comune de conversaţie, dar categoric jocurile nu mai fac parte din mediu – decât, probabil, ocazional. Cum bine ştim din presă (mai ales externă), femeile nu se joacă şi nici nu îşi prea lasă bărbaţii să îşi vadă de jocurile video. Aşa că, dacă încă mai îţi stă gândul la jucat, şi dacă prin minune ai un dram de timp liber, ar fi indicat să îţi pui pofta în cui. Ştiu, există şi excepţii, dar ele doar confirmă regula. Concesia făcută jocurilor se rezumă probabil la câteva minute în care citeşti pe furiş, la muncă, un site, două de specialitate. Asta dacă te numeri printre norocoşii care au ceva libertate de folosire a Internetului pentru motive personale la serviciu. Socializarea se restrânge ca în zilele în care calculatorul te ţinea sechestrat în casă. Acum te enervează politicienii, pentru că ai ajuns să îi inţelegi, şi un forum în care să îţi spui oful te poate delecta mai tare decât orice shooter. Dacă ai fost un gamer pasionat, mai ai puţin şi vei ajunge să îţi invidiezi copiii, fiindcă ei au timp să se joace şi tu nu. Dar ca o concluzie, deja de pe acum era jocurilor pe calculator a apus demult pentru tine. Simţi un gust amar la gândul acesta şi nici nu ştii dacă ceea ce se întâmplă este bine sau rău. Economic vorbind, este bine – timpul este bani, şi tu ai nevoie de bani. Plus că familia este mult mai importantă decât orice joc. Dar undeva există şi o umbră de regret. Viaţa nu ar trebui să fie atât de lacomă cu timpul tău... Concluzia greşită Pe mine mă sperie scenariile de mai sus, dar asta este ceea ce observ în jurul meu pe măsură ce trece timpul. Lucrez într-un domeniu strâns legat de calculatoare şi sunt într-o poziţie în care experienţa căpătată din jocuri mi-a folosit enorm. Dar văd zilnic oameni care au fost gameri, care încă mai speră la acea jumătate de oră de pac-pac digital, dar care nu mai au nici o şansă să îşi îndeplinească dorinţa, mai ales din cauza lor. Statistic vorbind, nu pot să susţin nimic din ceea ce am scris mai sus, dar în calitate de gamer trecut de 25 de ani uneori mă simt chiar marginalizată de percepţia şi ideile oamenilor cu care interacţionez. Marea mea mirare constă în următorul fapt: jocurile sunt de departe cea mai la îndemână metodă de relaxare într-o societate ca România, unde banii sunt puţini şi conceptul de timp liber este minimizat până la extreme.

Jocurile pe calculator înseamnă o activitate desfăşurată acasă, şi care necesită investiţii minime. Orice joc din ultima vreme este şi „împărţibil” – aveţi doar nevoie de un partener dispus să încerce lucruri noi. Tot jocurile sunt motorul ce determină evoluţia hardware şi care, cu precădere în Statele Unite, devin încet, dar sigur, responsabile pentru unele dintre cele mai îndrăzneţe concepte IT – cum ar fi birourile virtuale din Second Life. Dar noi ca români, pe măsură ce creştem, oricât de deschişi la minte suntem, ne depărtăm de aceste mijloace atât de la îndemână şi cu un set de beneficii considerabile, pentru că... aşa suntem ca societate. Cum poţi spune că nu ai timp sau bani să te joci când o bere costa 6 RON şi un abonament lunar pentru World of Warcraft costă 50 RON? Păi hai să facem un calcul: 50 RON împărţit la 6 RON fac 8.3 beri - nu e aşa că bei mai mult de atâta pe lună? Asta ca să nu mai vorbim de alte subiecte, ca de exemplu pirateria la noi, ofertele din ce în ce mai competitive ale distribuitorilor români de jocuri, ieftinirea componentelor hardware, accesul mult mai uşor la pieţele vestice, şi aşa mai departe. Deci este o problemă de timp, mai mult decât de bani. Oare? Hai să luăm un joc oarecare - să spunem, BioShock. Este captivant, o experienţă cu adevărat înfiorătoare, dar dacă sună telefonul sau dacă tu nu ai decât o oră la dispoziţie, există oricând Quick Save. Să ajungi acasă din oraş îţi ia de vreo 2-3 ori mai mult... zic şi eu! Deci nu este o problemă de timp şi nici de bani. Atunci... este o problemă de concepţie?

Autor: zupul Data: 08-Feb-2008 11:44

Am citit toate comentariile si evident impresiile Laurei despre jucatorii care nu se mai joaca, dupa parerea ei. Nu o contest nici pe ea, nici comentariile aparute. Traim intr-o tara libera si avem dreptul sa alegem in orice domeniu, deci si in ceea ce ne priveste, jocurile.Si acum sa va zic despre mine. Am implinit 35 de ani in ianuarie si inca ma simt tanar. Ma joc inca de pe vremea cand au aparut calc. compatibile SPECTRUM. Ehe, ce vremuri! Eu aveam un HC-91. Stateai 5 la 10 min sa-ti incarci un joc, in caz ca nu aveai vreun ERROR pe banda de caseta. Misto. Nu tu legi de copyright, nu tu pretentii de hardware. Toate jocurile mergeau. Cronos, Saboterur, Green Berets, Video Pool, Dan Dare, Paper Boy, Chucky Egs si multe altele pe care nu mi le mai amintesc. Desigur, grafica lasa de dorit, dar era acel feeling de a reusi sa incarci si apoi sa joci si sa termini titlul de care tocmai auzisei la coltul blocului de la prieteni.Lasand la o parte eventualele greseli gramaticale, va spun ca si acum ma joc. Unii se vor intreba cum reusesc ca si la 35 de ani sa ma joc? Hmmm. Simplu. Depinde ce-ti doresti in viata. Daca iti ocupi timpul si energia sa-ti impresionezi colegii si prietenii cu cea mai tare masina pe care ti-o poti permite tu si nu si-o permit ei, atunci nu vei avea niciodata timp de jocuri. Eu nu sunt asa. Ma multumesc cu ce am. Ba inca multi imi spun ca pot mai mult de cat arat eu. Asa sa fie! Imi place sa fiu modest intr-o societate romaneasca in care toti se lauda cu ce au facut ei la viata lor.Pana in acest moment, de 35 de ani pe care ii am mi-am facut o familie, am o fetita de 7 ani, am casa mea unde locuisec doar cu familia, suntem sanatosi si DA, am 3 calculatoare in casa si toti membrii mei de familie se joaca. Desigur, fiecare cu preferintele lor. Eu joc shootere de genul HL2, sotioara joca zuma si tot ce se inrudeste cu el iar fiica-mea joaca tot felul de joculete flash on-line de pe situriu-le dedicate in special copiilor.Da, am timp sa ma joc pt ca am un program de la 7 juma dimineata la 3 jumate dupa masa. Si sotia la fel, Avem si din ce trai pt ca avem salariile peste media din tara. Imi permit o data sau de doua ori pe an un concediu cu familia. Deci trageti si voi concluzia. In viata trebuie sa fii echilibrat. Si sa-ti doresti atat cat simti ca poti. In felul asta vei avea timp si sa te joci. Eu cred ca da, si adultii se joaca. Chiar daca nu o fac pe calculator, macar cu copii lor sau cu nepotii lor, tot se joaca.Ce sa va mai zic. Jocurile aduc si necazuri si bucurii. M-am certat cu parintii, cu sefii dar cu familia mea actuala niciodata. Depinde si de preferintele celor din jurul tau. Daca lor le place, te vor accepta, daca nu, nu!Doamne, cate nopti nu am dormit eu la viata mea din cauza jocurilor! Si in ziua de azi tot la fel fac. Ma culc minim la ora 2, maxim nu dorm toata noaptea. Si cu toate astea sunt bun de munca, de iesit in oras la o bere cu amicii, sau cu familia la o pitzza.In ultimul timp imi aleg jocurile dupa metascore-ul pe care il au afisat cei de la steampowered. Si am constatat ca topul meu coincide cu al lor. Deci sunt cat de cat obiectiv. Cu alte cuvinte, joc ce se joaca!!!Intotdeauna i-am ignorat pe cei care au avut de comentat la muzica, jocurile sau filmele preferate de mine. Dragii mei, tineti-va tare !!! Jucati, ascultai si vizionati ce va place, nu ce va zice unu sau altul ca e cool. Da, e bine de incercat, dar ramaneti la ceea ce va place sau urmariti topurile cu o larga audienta.Ultimul meu joc a fost CALL OF DUTY 4. Misto. Grafica faina. Muzica pe masura. Putin cam scurt. NU conteaza. Nu comentez asta. A fost un titlu reusit oricum. Piesa mea de rezistenta ramane HALF-LIFE 2.Nici n-am cuvinte sa descriu ce am simtit cand l-am jucat. Evadam cu totul. Din proriul meu Univers.Cel mai mult imi place sa joc noaptea, singur cu castile pe urechi, sau ziua cand e urat afara adica ploua, e innorat sau ninge. Sau cand sunt suparat, intotdeauna caut un joc nou, pentru a descoperi o lume mai buna, cea a jocurilor cu atmosfera lor total diferita de ceea ce traiesti atunci.Pa baieti, si tie Laura. Si poate... voi mai reveni.PS. Jucati-va sa va descretiti fruntile, mai ales cand o duceti greu. V-a parasit iubita, jucati-va! Ati pierdut la pariuri, jucati-va! E mama in spital, jucati-va! Sunte-ti singur, jucati-va !

Autor: n1cv Data: 08-Feb-2008 12:46
foarte frumos zupul, multumesc pentru intarirea spuselor mele si pentru noile directii.ce mai trebuie adaugat este ca jocurile pot devenii, in schimb, daca mereu cand dai de greu te intorci la ele ca sa uiti, foarte periculoase. poti devenii dependent de ele, de felul in care te simti implinit cand le termini sau cand ajungi acolo sa razbesti, sa devi al mai mare si mai tare.presupun ca nu ai intalnit astfel de oameni pentru ca ma gandesc ca anturajul tau este un pic mai sus ca nivel de trai. dar, cand iti sunt prieteni acesti oameni e groaznic. de multe ori nu mai faceau nimic, li se parea mai usoara si mai implinita viata de acolo.eu as adauga la PS-ul tau, jucati-va ca sa va descretiti fruntile, mai ales cand va e greu, dar nu uitati sa va intoarceti sa luptati pentru ca nu va rezolvati problemele jucandu-va. jucandu-te doar te distrezi.

Autor: zupul Data: 08-Feb-2008 13:46
Buna Laura. Eram sigur ca o voi reveni, dar nu ma asteptam atat de curand.Dupa cum ai observat sunt un tip integru si niciodata nu am lasat lumea jocurilor sa-mi conduca viata. Am evoluat cat se poate de normal. Am avut momente cand am jucat in draci, am avut zile cand nici nu ma atingeam de ele. Cheia este mereu echilibrul. La 25 de ani mi-am intemeiat familia si se intelege ca eram mult mai ocupat cu chestia asta decat cu jocurile. Atata doar ca nu am uitat de ele, erau acolo pe cd-uri, imi faceau cu okiul dar aveam alte obligatii.Iti marturisesc ca am avut un an foarte greu, 1998, cand parca nu imi iesea nimic si cred ca numai jocurile si iubita mea m-au facut sa-mi pastrez echilibrul. Norocul meu a fost ca ea mi-a inteles pasiunea si mi-a aceeptat micile mele escapade nocturne in lumea minunata a jocurilor 3D.Niciodata nu am simtit ca sunt dependent de "joace" sau de filme. Decat poate de lumina soarelui si de apa. Si sa stii ca m-am uitat la filme de tot genu cand eram mic, pe video, si tot nu m-au speriat. M-am jucat si tot felul de jocuri inclusiv pt adulti, atunci cand eram mic, si tot nu am ajuns un tip deviant. Concluzia poate tine cumva de psihicul fiecaruia, de taria lui de a nu ajunge dependent. De exemplu, sunt fumator, si intr-un an am vrut sa fac un test sa vad daca la o adica medicul imi interzice sa fumez, ca altfel mor, voi reusi? Ei bine, a fost super. 6 luni cap-coada nu am pus tigara in gura. Si m-am reapucat fiindca asa am vrut eu nu pentru ca nu m-am putut abtine. La fel e si cu jocurile, cand simti ca stai prea mult cu ele. Mai faci pauze, mai citesti preview-uri si review-uri sau stiri, dar nu joci. Si cand se aduna cateva titluri faine, parca iti vine un pic de kef sa evadezi. Eu unul asa fac. Si daca nu apare nimic interesant, mai pun mana pe un HALF-LIFE 1, un QUAKE 1 stramosii jocurilor de azi.In concluzie Laura, iti multumesc pentru apreciere si nu uita ca a te juca nu inseamna neaparat sa devii dependent ci poate mai distractiv, mai curios, mai indemanatic, mai inventiv. Iar cei care se joaca exagerat de mult, sa exagereze, dar cu limite, iar cei care nu se joaca, sa incerce sa vada si ei daca au ceva de pierdut sau nu. Eu unul cred ca da, indiferent de varsta la care intelegi ce este acela un joc.

Autor: Laura Bularca Data: 08-Feb-2008 16:33
Intentionez sa colectez (aproape) toate comentariile voastre si sa intocmesc un soi de statistica, oricat de irelevanta ar fi *oficial* deoarece sunteti totusi putini si nu contati decat pentru mine Nu am stat sa numar, dar sunt chiar curioasa cate experiente pozitive versus negative pot sa adun si sa vedem in care parte se inclina balanta si de ce. Comentarii precum cele ale lui zupul ma ajuta enorm - multumesc mult de tot!De asemenea, cred ca e indicat si un articol despre dependenta de jocuri. Deci as aprecia eventual sa purtam discutia asta separat de "dependenta", pentru care eventual ne-am putea muta pe forum. Nu cred ca am spus suficient cat de mult ma bucur de aceasta discutie Shame on you, ca din cauza voastra citesc CG in loc sa lucrez!!!

Autor: zupul Data: 11-Feb-2008 08:43
Laura, astept din partea ta, precum bine am inteles ca ai in proiect, lansarea discutiei cu tema "dependenta de jocuri". te asigur ca am sa ma ridic din nou la inaltime. inca odata multumesc pentru aprecierile favorabile la adresa mea. chiar nu ma asteptam. demult nu am mai fost laudat pentru ceva, in afara familiei mele. nu stiu de de ce. poate ca sunt o persoana care nu iese in evidenta decat atunci cand este nevoie. habar n-am. oricum, n-as vrea sa deduci de aici ca vreau sa port discutii cu tenta "personala", ci dimpotriva, vreau sa ma adresesz publicului larg.ai jucat ceva in week-endu asta? eu m-am apucat de portal.