Daca initial a fost gândit ca o completare la MS-DOS, odata cu aparitia versiunii cu numarul 3, Windows s-a apropiat şi mai mult, din punct de vedere al arhitecturii, de un sistem de operare de sine statator. Windows 95 a desavârsit aceasta trecere, el putând rula fara a fi necesara instalarea unei versiuni de DOS.
Principiul pe care se bazeaza sistemul Windows este multitasking-ul, adica rularea programelor în paralel. Sistemul DOS nu permitea executarea cvasi-simultana a mai multe task-uri, fiecare program rulând la un moment dat în mod exclusiv.
Prima versiune de Windows a aparut în noiembrie 1985 şi nu consta decât într-o interfaţa grafica bazata pe ferestre, de unde utilizatorul putea rula câteva programe de baza. Lansata doi ani mai târziu, versiunea 2.0 a adus unele îmbunatatiri în privinta interfeţei şi a facilitat aparitia aplicatiilor provenite de la alti producatori, cum ar procesoarele de texte sau soft-urile de prelucrare de imagini.
Totusi, în acea vreme se simtea lipsa unui hardware puternic, care sa faca fata multitasking-ului, procesorul 80286 şi mai ales 8088/8086 fiind limitate în acest sens. Abia 386 detine un mecanism complet de multitasking la nivel hardware, capabil sa ruleze aplicatiile grafice cu o viteza buna. De aceea, Microsoft a lansat la scurt timp dupa aparitia lui Windows 2.0 o versiune numita Windows/386, care necesita prezenta unui astfel de procesor şi care rula în modul virtual, sustinând o serie de facilitati suplimentare, de exemplu rularea programelor DOS în fereastra Windows.
Aparut în mai 1990, Windows 3.0 aducea o serie de îmbunatatiri substantiale, cele mai vizibile fiind la nivelul interfeţei cu utilizatorul. Windows 3.0 detinea trei moduri de operare: real, standard şi extins.
Primul era compatibil cu procesoarele 8088/8086 şi nu putea beneficia decât de 640 KB de memorie, oferind un minim de functionalitate. Modul standard era conceput pentru procesoarele 80286 şi putea adresa maxim 16 MB RAM, iar limitarile erau relativ puţine; de exemplu aplicatiile DOS nu puteau rula concomitent cu altele, cu alte cuvinte multitasking-ul era imposibil în cazul programelor concepute pentru sistemul DOS şi care rulau sub Windows. Modul extins (enhanced) rula în modul protected al procesorului, fiind necesar un CPU 386 sau mai nou. Sistemul putea fi mai bine controlat, de exemplu eliminarea unei aplicatii blocate se facea tastând simultan Ctrl+Alt+Del. De asemenea, Windows 3.0 a deschis cu adevarat era aplicatiilor grafice, majoritatea soft-urilor fiind concepute în continuare pentru a rula sub Windows. Astfel, au aparut numeroase programe din domeniul grafic sau multimedia, care s-au dezvoltat pe masura cresterii puterii hardware-ului.
Windows 3.1 a aparut în aprilie 1992, principalele sale noutati fiind eliminarea modului real, fiind asadar necesar un procesor 286 sau 386 şi cel puţin 1 MB de memorie, includerea tehnologiei TrueType (font-uri vectoriale) şi a câtorva aplicatii multimedia. Evident, la nivelul graficii şi al interfeţei cu utilizatorul s-au realizat o serie de cosmetizari
Lansat la sfârsitul anului 1993, Windows 3.11 for Workgroups aducea, asa cum îi spune şi numele, o serie de elemente pentru lucrul în retea. Pe lânga acestea, din punct de vedere arhitectural a fost realizat un salt important, prin includerea sistemului de fişiere VFAT. Acesta opera independent de MS-DOS, din acest punct de vedere putând spune ca WfW 3.11 a fost primul sistem de operare de tip Windows "adevarat", care se putea dispensa de DOS în aceasta privinta. Dezvoltarea lui VFAT a culminat în 1995 cu integrarea sa în Windows 95, între timp fiind adus şi suportul pentru nume lungi de fişiere.
Lansat la 24 august 1995, Windows 95 a fost, conform declaratiilor Microsoft, un sistem de operare veritabil, ceea ce s-a dovedit, tehnic vorbind, complet fals. Însa reclama facuta acestui produs nu a fost inutila, vânzarile lui depasind cu mult asteptarile. Din punct de vedere al interfeţei, Windows 95 era ceva complet nou. Elemente cum ar fi taskbar-ul sau butonul Start se pastreaza şi în ziua de azi, fiind mult mai intuitive decât vechea interfaţa bazata pe Program Manager din Windows 3.x.
Dupa cum spuneam, Microsoft a sustinut ca noul Windows este un sistem de operare, ceea ce nu este complet adevarat. Din punct de vedere al utilizatorului, nu mai trebuie cumparata o versiune de DOS, Windows 95 incluzând DOS 7.0. Însa ca arhitectura, el tot pe acest DOS se baza, functiile interne ale acestuia fiind apelate la tot pasul. Daca precedentele variante se bazau aproape exclusiv pe un cod pe 16 biti, Windows 95 era o mixtura între 16 şi 32 de biti, acest fapt generând o stabilitate mai scazuta în functionare. Într-adevar, dacă o aplicatie se bloca, existau sanse considerabile ca întreg sistemul sa "crape". Impedimentul a fost "peticit" odata cu evolutia lui Windows 95 în versiuni mai noi, dar bazate pe acelaşi cod, eliminarea completa a problemei fiind realizata doar de Windows NT, despre care vom vorbi mai târziu. Cu alte cuvinte, arhitectura lui Windows 95 nu era noua, ci a fost pregatita înca de pe timpul lui Windows for Workgroup 3.11, la care dacă adaugam Win32s (o extensie a lui Win 3.x care permitea rularea unui numar limitat de aplicatii pe 32 de biti), obtinem "aproape" un Windows 95 din care lipseau doar elementele de interfaţa. Windows 95 OSR2 a fost primul update, adica ceea ce trebuia sa se numeasca Windows 96. În mod curios, Microsoft nu distribuit aceasta versiune decât în regim OEM (OSR=OEM Service Release), deci doar calculatoarele noi cu Windows preinstalat puteau beneficia de aceasta versiune. Cel mai important element adus de OSR2 a fost FAT32, un nou sistem de fişiere, care permitea pe de o parte crearea de partitii mai mari de 2 GB, iar pe de alta parte economisirea de spatiu pe disc prin micsorarea dimensiunii cluster-ului.
Aparut (evident) în 1998, Windows 98 a adus printre altele, suport pentru noua (pe atunci) interfaţa AGP şi pentru portul USB. În 1999 apare Windows 98 SE (Second Edition) care nu a adus nici o schimbare importanta în afara corectiei unui mare numar de bug-uri, iar în 2000 apare Windows Me (Millennium Edition), ultima versiune bazata pe vechiul cod de 16 biti. Noutatile sale privesc partea user-friendly, care în opinia unora a fost dusa la extrem, obligând utilizatorul sa beneficieze de unele facilitati care poate ca nu l-ar fi interesat. Un exemplu ar fi integrarea System Restore în sistemul de operare, functie care aducea un plus de siguranta dar folosea un numar mare de resurse şi care nu putea fi complet dezactivata.
Windows NT (New Technology) a aparut pentru prima oara în 1993 şi se baza pe un cod complet nou, gata sa satisfaca cerintele de stabilitate şi performanta ale serverelor. Din start era un sistem complex, destinat administratorilor de retea, fara nici o legatura cu home-user-ul. Interfata sa, cel puţin în versiunile 3.x, era identica cu cea din versiunile standard de Windows 3.x, iar odata cu aparitia lui Windows 95, NT-ul a evoluat în mod paralel, dând nastere lui Windows NT 4.0, ce semana perfect din exterior cu Windows 95.
Anii au trecut şi puterea PC-urilor a evoluat. Trebuie spus ca toate versiunile de tip NT consumau mai multe resurse decât echivalentul 9x, mai ales în privinta memoriei RAM. Destinatia sa era clara: firmele foloseau cu succes aceasta versiune, având o garantie a stabilitatii, iar serverelor le era dedicata varianta NT Server. Pâna în anul 2000, Microsoft a facut eforturi pentru aducerea tehnologiei NT şi la nivelul home-user-ului şi impunerea unui nou SO în corporatii, îmbunatatind compatibilitatea lui NT cu jocurile şi extinzând functionalitatea multimedia. Astfel s-a nascut Windows 2000.
Noul Windows XP integreaza şi o noua protectie anti-piraterie, fiind necesara activarea programului prin Internet sau prin telefon în termen de 30 de zile de la instalare. Deoarece multe optiuni de actualizare sau de comunicare sunt activate implicit, multi utilizatori au criticat compania Microsoft, ca Windows XP trece peste vointa clientului şi poate raporta anumite date fara permisiunea sa. A doua afirmatie s-a dovedit falsa, iar dezactivarea optiunilor de auto-conectare la Internet este relativ simpla pentru orice utilizator, cu conditia ca acesta sa fie avertizat.
Interfata "prea încarcata" şi plina de efecte copilaresti a stârnit iar multe critici, dar şi aceasta se poate seta manual, dupa gustul fiecarui utilizator, putându-se reveni la vechiul stil Win9x în câteva clickuri de mouse.
Cat priveste vestitul Windows Vista, pot sa va spun ca arata foarte frumos dar pana si mie mi se pare ca are prea multe briz briz-uri in el. Ce-i drept, are un mare avantaj, nu ai sa vezi la Windows Vista niciodata "blue screen". Ca o curiozitate, unui bun prieten al meu i s-a intamplat sa-si instaleze Vista si a vrut sa revina la XP dar nu a mai reusit, deci aviz amatorilor.
Acum la orizont se iveste noul Windows 7 sau Windows Seven luati-o cum o vreti. Dar despre acesta inca nu stiu nimic, urmeaza sa ma informez. Nu stiu ce surprize ne pregateste d-l Bill Gates.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu